Continuăm seria Like a Bosch, de data aceasta cu un material despre autosabotare și comportamentele asociate. Despre când și de ce apare autosabotajul, ce efecte poate avea și ce putem face pentru a rupe acest tipar de comportament ne povestește Alexandra Trifa, student masterand PMOT, anul II.
Ce este autosabotarea?
Autosabotarea se referă la acele comportamente la care individul apelează, conștient sau inconștient, și care îl împiedică în obținerea succesului sau în atingerea unor obiective importante pentru acesta.
Practic, îți tai singur craca de sub picioare ...
De unde provin comportamentele de autosabotare?
Așadar, de ce un om și-ar face rău cu mâna lui?
Principalele motive sunt rănile nevindecate din trecut sau convingerile despre sine („nu sunt suficient de bun”) și lume („oamenii nu sunt demni de încredere”) pe care le-am dezvoltat încă din copilărie. Aceste mesaje sunt adesea transmise direct, verbal sau prin atitudini și comportamente
abuzive ale figurilor de autoritate din jurul nostru, precum părinții sau educatorii.
Alte motive ar putea fi: frica de eșec, lipsa motivației și a voinței, nevoia de control sau lipsa de încredere în sine.
Cum recunoaștem autosabotarea?
Comportamentele de autosabotare pot fi legate de orice arie a vieții. În acest context, putem vorbi de obiceiuri mici care ne pot afecta sănătatea, ca de exemplu spălatul pe dinți sau alimentația nesănătoasă, dar și de obiceiuri care ne împiedică în atingerea unor scopuri mai mari, precum obținerea succesului în carieră sau păstrarea unei relații bune cu cei din jur.
⮚ Procrastinarea – Reprezintă tendința de a amâna în mod repetat anumite sarcini pe care le avem de făcut, deși știm că acestea trebuie rezolvate într-o anumită perioadă de timp. Astfel, ne înscriem într-un ciclu vicios în care nu facem nimic, dar ne simțim vinovați, ne îndoim de noi înșine și, în final, ajungem să ne simțim lipsiți de ajutor.
⮚ Critica negativă față de sine – Există momente în viața noastră în care lăsăm vocile din capul nostru să ne alimenteze neîncrederea față de noi înșine. Ajungem să ne criticăm singuri, spunându-ne că nu merităm lucrurile care există în viața noastră sau că nu sunt îndeajuns de buni să obținem mai mult.
⮚ Compararea – Trăind într-o societate în care se pune accentul pe competitivitate, ajungem de foarte multe ori să ne comparăm cu cei din jurul nostru, începând de la școală, când parinții întrebau ce notă a luat colegul de bancă și continuând în cariera noastră și relațiile amoroase. Compararea, de cele mai multe ori, nu te va motiva să devii o versiune mai bună a ta, ci doar va alimenta ideea cum că nu ai fii destul de bun în ceea ce faci. Ca rezultat, te vei simți prost față de propria persoană și vei înceta să mai crezi în tine și puterile tale.
Așadar, putem recunoaște comportamentele de autosabotare atunci când acestea stau în calea obținerii succesului. Acestea consolidează gândirea negativă, iar în acest fel putem observa în mod constant că nu atingem obiectivele pe care ni le stabilim.
Persoanele care se autosabotează pot manifesta, de asemenea, comportamente pasiv-agresive sau probleme legate de ținerea furiei sub control, acestea fiind alimentate de anumite sentimente de vinovăție prezente.
Ce facem că să învingem autosabotarea?
1. Conștientizarea propriilor comportamente de autosabotare
Auto-observarea și reflecția sunt procese importante în identificarea comportamentelor noastre
care duc la autosabotare.
Observăm niște obstacole care ne împiedică în atingerea scopurilor proprii, iar, înainte
de a acționa asupra acestora, trebuie să le înțelegem. În această etapă e necesar să analizăm obiectivele pe termen lung pe care ni le-am stabilit, însă nu le-am îndeplinit niciodată. Este necesar să luăm în considerare eșecurile noastre care nu au la bază un motiv clar.
● Există anumite arii ale vieții tale în care amâni luarea deciziilor?
● Simți o lipsă a motivației chiar și în realizarea lucrurilor importante pentru tine?
● Au existat momente în care ai fost nemulțumit de rezultatele tale pentru că simțeai că poți face mai bine?
Deși poate fi dificil și dureros să îți pui astfel de întrebări, acestea sunt importante deoarece îți oferă viziune asupra situațiilor problematice din viața ta pentru a le putea înțelege mai bine.
2. Identificarea credințelor și a emoțiilor care stau la baza comportamentelor de autosabotare
Această etapă este importantă pentru identificarea și înțelegerea propriilor tipare de gândire care duc la declanșarea comportamentelor. Îndreaptă-ți atenția spre observarea modului în care vorbești cu tine însuți atunci când te angajezi în comportamente de autosabotare.
Poți utiliza un jurnal în care să îți notezi aceste gânduri, în special, criticile negative pe care tinzi să ți le aduci singur și emoțiile pe care le simți în acele momente. Oricât de nerealist sau greșit ar părea, această activitate îți poate oferi o perspectivă de înțelegere în profunzime a tiparelor negative pe care le repeți.
● Sunt aceste credințe raționale?
● Sunt aceste credințe bazate pe fapte reale?
3. Alegerea unor răspunsuri comportamentale diferite
Atunci când devii conștient de emoțiile, gândurile și comportamentele negative care declanșează autosabotarea, poți începe să le schimbi.
● Înfruntă-ți gândirea negativă cu afirmații logice și pozitive.
● Schimbă-ți discursul intern cu unul mai blând și încurajator.
● Rămâi constant în acțiunile tale care te țin la distanță de vechile obiceiuri.
● Sărbătorește micile victorii.
● Ai grijă de tine însuți.
Keep in mind
⇨ Procesul este unul de lungă durată. Așadar, amintește-ți să ai răbdare cu tine însuți și nu te teme să apelezi la sfaturile și ajutorul celor din jur.
Surse:
Ferrari, J. R., & Tice, D. M. (2000). Procrastination as a self-handicap for men and women: A
task-avoidance strategy in a laboratory setting. Journal of Research in personality, 34(1), 73-83.
Zampelli, S. O. (2002). From Sabotage to Success:How to Overcome Self-Defeating Behavior and Reach Your True Potential. iUniverse.
Giacalone, R. A., & Rosenfeld, P. (1987). Reasons for employee sabotage in the workplace. Journal of Business and Psychology, 1(4), 367-378.
