Salutăm contribuția valoroasă a colegilor noștrii la acest volum! Alin Gavreliuc și Daniela Moza sunt autori ai capitolului Fundamentele culturale ale fericirii. O lectură din perspectiva psihologiei interculturale.
“Definită în general în termeni specifici psihologiei, dragostea a facut rareori obiectul studiilor sociologice. Dragoste, familie şi fericire schimbă această viziune, fiind prima lucrare de specialitate din mediul academic românesc care analizează în mod sistematic evoluţia celor trei concepte de-a lungul istoriei. Autorii abordează dragostea din punct de vedere psihosocial, urmaresc tendinţele populaţiei referitoare la căsătorie, divorţ şi naşteri, oferă soluţii pentru ameliorarea situaţiei persoanelor de vârsta a treia şi dezbat principalele aspecte ale fericirii din perspectiva psihosociologiei, precum şi sistemele de valori şi atitudini în cadrul comportamentelor prosociale. Raţionalitatea, starea de bucurie, emoţiile sau tentaţia de a bârfi completează tematica volumului, încurajând continuarea cercetarilor legate de universul familiei. O lucrare inovatoare, care se adresează atât studenţilor şi specialiştilor din domeniile sociologiei, psihologiei, pedagogiei sau psihopedagogiei, cât şi publicului larg.” ne împărtășește autorul cărții Petru Iluț în prezentarea acesteia de pe coperta posterioară.
Cartea Dragoste, familie şi fericire însumează contribuţiile mai multor autori,specializaţi în diferite domenii ale ştiinţelor socio-umane (sociologie, psihologie, psihopedagogie, filosofie), beneficiind astfel de perspective multiple asupra celor treifenomene complexe pe care le abordează, şi anume dragostea, familia şi fericirea. Cartea este structurată în două părţi.
Prima parte tratează dragostea şi familia în cuprinsul a cinci capitole. În primul capitol, profesorul Petru Iluţ delimitează mai întâi perimetrul epistemologic pe care se fundamentează cercetarea științifică a fenomenelor dragostei, familiei și fericirii pentru ca mai apoi să discute miturile obișnuite ale reprezentării dragostei, să analizeze legătura dintre dragoste și căsătorie și, în final, să ofere o pledoarie pentru o nouă orientare în domeniul sociologiei (o „sociologie a seninătății”) care să vizeze fenomenele abordate de psihologia pozitivă însă la nivelul grupurilor, comunităților și al societății în general. În cel de-al doilea capitol, Mihai Stelian Rusu invită cititorii într-un impresionant periplu metaforic în lumea dragostei, prezentând pe larg cinci teorii ale dragostei (epică, geometrică, cromatică, trifactorială şi administrativă). În capitolul 3, Traian Rotariu ne desprinde de lumea metaforei şi ne pune faţă în faţă cu realităţile demografice complexe privind familia europeană a zilelor noastre, evidenţiind schimbări ample ale căror cauze sunt încă doar parţial înţelese. Cristina Tîrhaş analizeazăîn capitolul 4 stereotipiile şi realităţile privind raportul singurătate – seninătate în viaţa persoanelor vârstnice şi evidenţiazăimportanţa strategiilor de optimizare a resurselor personale şi interpersonale în viaţa acestora. Iar în capitolul final al primei părţi, capitolul 5, Amalia Sanda Gal tratează un subiect sensibil, care este, în acelaşi timp, şi o problemă socială serioasă în ţara noastră, şi anume dezinstituționalizarea șiintegrarea socială a tinerilor instituţionalizaţi.
Partea a doua este dedicată subiectului fericirii. Profesorul Septimiu Chelcea deschide primul capitol al acestei părţi – capitolul 6 – cu o trecere în revistă a diferitelor abordări privind definirea conceptuală a fericirii, dovedind mai apoi, prin expunerea a numeroase teorii şi abordări ştiinţifice din perspectiva cărora este sau ar putea fi studiat acest fenomen, că fericirea este şi ar trebui să rămână o temă centrală în psihosociologie. În capitolul 7, Alin Gavreliuc şi Daniela Moza oferă o sinteză a studiilor interculturale privind fericirea, evidenţiind atât diferenţele între culturi în conceptualizarea şi experimentarea fericirii, cât şi rolul unor factori structural-societali şi culturali în modelarea fericirii individuale sau colective.Profesorul Vasile Liviu Preda tratează în capitolul 8 rolul atitudinilor-valori, al inteligenţei emoţionale şi al judecăţilor morale în comportamentele prosociale care reprezintă ingrediente de bază ale unei vieţi sociale pozitive. În capitolul 9, profesorul Ioan Biriş ne îndeamnă să ne întoarcem la raţionalitate, căutând-o în demersurile noastre de cercetare științifică și rezistând ideilor curentului postmodernist potrivit căruia raţionalitatea umană este „slabă” sau chiar inexistentă. Mihai Pascaru dedică cel de-al cincilea capitol al acestei părți axate pe fericire – capitolul 10 – documentării modului în care intervențiile psihosociologice pot contribui la crearea, susținerea sau sporirea bucuriei indivizilor, grupurilor sau comunităților. În capitolul 11, Adrian Roșan prezintă „câteva reflecţii psihologice privind emoţia şi virtutea într-o sociologie a seninătăţii”. Loredana Ivan prezintă în capitolul 12 rezultatele unui studiu care a vizat examinarea rolului predictiv al identității psihologice de gen și a competenței emoționale pentru popularitatea în grup. Cartea se încheie cu un capitol dedicat bârfei de către Mihai Stelian Rusu. Autorul începe prin a aduce dovezi care susțin universalitatea existenței acestui fenomen, precum și condamnarea morală a acestuia, dar apoi aduce argumente sistematice privind funcțiile pozitive ale bârfei, arătând numeroasele ei virtuți sociale și concluzionând chiar că „‘bârfa bună’, departe de a dezintegra ţesutul relaţiilor interumane, este, în schimb [...] măduva vieţii sociale”.
Dr. Daniela Moza
